Tomislav Marijan Bilosnić: RUGĂCIUNE CĂTRE SF NTUL FRANCISC / rumunjski

Tomislav Marijan Bilosnić
RUGĂCIUNE CĂTRE SF NTUL FRANCISC

Fie ca Dumnezeu să ne dea pacea
ca păsările să stăpânească pământul,
ca să ne împrietenim cu animalele.

Fie ca Dumnezeu să ne dea pacea
cu crucea trupului
și aripi
ca după moarte să fim
însoțiți de ființe minuscule.

Sfântul meu Francisc, când te vei îndrepta
către dealuri
fie ca toate păsărelele de pe munte
să zboare către șes.
Așa vrea Dumnezeu – ca îngerii și păsările
să croiască intrânduri în fiecare fir de iarbă
ca frunzele să strălucească precum penele
tinerei stele.

Să mă trezească ciripitul
ca revărsarea apei,
să mă emoționeze ca pârâitul focului
în îmbrățișarea aripilor Tale.
Te rog, să nu tacă păsările
nici măcar odată cu lăsarea nopții când oile behăie.
Nu pot rezista ascuns în spatele geamului,
nu pot suporta limba scoasă în cercul din metal.

Te rog, să rămână în amintire
păsările colibri care agitate
vibrează cu mare îngrijorare.
Să rămână scris în memorie
Cum în mulțimea de oameni

protejăm furnica în nisipul minuscul.
Să se cunoască slăbiciunile mele
Ca trezirea la unison a viermilor și a fluturilor.
Să se amintească suferințele mele
similare vântului ce rage ca un măgar.

Căutând șoseaua pe unde ai trecut
cu lupul și mielul alături,
am văzut peștele intangibil ca pasărea,
am văzut măgarul și viespea cu aceleași suferințe,
norul alb pe care sufletele noastre îl înalță la ceruri.
Există ceva mai frumos decât teama în fața tigrului,
din această poveste
unde la final păianjenul țese pânza
cu lumina fluturelui
care se trezește în zori.

Fie ca Dumnezeu să ne dea pacea
ca familia noastră să nu ducă lipsă
nici de insectele
în fața cărora care taurii își înclină grelele
capete.

Fie ca Dumnezeu să ne dea atâta pace
încât vrabia să nu ne lase în pace
nicio clipă
cântând neîncetat,
cip-cirip, cip-cirip,
pe când frământați de singurătate nu
auzim lătratul
câinilor.

Fie ca peștii să stăpânească pământul,
ca viespile să stăpânească pământul,
Și furnicile
Și greierii.

Să stăpânească pământul
caii sălbatici și
muștele
plutind ușor peste rănile noastre.

Fie ca în grădina mea
cocoșii cei grațioși, îngândurați în așteptarea zorilor zilei,
să cânte precum amintirile.

Sfântul Meu Francisc, Tu
ai fost alături de toate ființele vii
numai tu ai cântat cu fiecare creatură.
Tu le-ai văzut sufletul
îndepărtat ca bijuteriile.
Tu cunoști povestea vocilor
din urechea fiecărei fiare sălbatice
și animal domestic.
Știi exact numele furnicii
care urcă pe bătrânul trunchi al murului
din grădina mea.
Te rog, spune-mi
e mai bine decât mine?!

În postura de fluture
cu siguranță nu voi mai vedea omida
care mă aștepta toată noaptea
pe creanga amintirilor
cedrului.
Mergând lângă caii
care ca o umbră se îndepărtează
privesc orbită copitele lor
învăluite de praf.

Stând de vorbă cu mieii
am întâmpinat soarele plin de greieri și
de furnici.
Au ajuns grămadă și alte creaturi
frumoase ca imaginea Copilului Iisus.

Privind apa
peștii au acoperit profunzimea dezolată a timpului.
Privind cerul
păsările au umplut profunzimile
spațiului.
Privind pământul
insectele au acoperit golul vieții.
Te rog, Sfântul meu Francisc,
descifrează secretul
cheilor tale
deschide-mi inima pentru a manifesta iubire
primei ființe vii din praful
similar unei oi necăjite de pe stradă.

Romanian version by Monica Dragomirescu

Tomislav Marijan Bilosnić (1947, Zemunik Donji, Croaţia). Trăieşte în oraşul Zadar. Poet, publicist şi scriitor naţional croat. Prezent la Bucureşti în octombrie 2016, la “Zelele Culturii Croate”, manifestare organizată de revista “Orizont literar contemporan” în colaborare cu Ambasada Croaţiei (cu concursul ambasadorului Davor Vidiš). Cărţi publicate: Senza luna (1968), Pred zavjesama (1974), Zario ruku u srce (1979), Il capricorno alato (Napoli, 1983), Rika jelena (1988), Kalendar sna  (1995), Odisejeve pjesme (2007), Listopad (2008), Molitve (2009), Wrought Silver (2010), Afrika (2011), Vrt (2014) şi multe altele. Poezia lui Tomislav Bilosnić, “tigrul” poeziei croate contemporane, are forţă, mesaj şi stil. “În litera şi în spiritul său poetul-tigru pipăie în adâncuri   umanitatea tuturor, notându-şi visele noastre, imaginându-se cu pictorii, poeţii şi povestitorii din Orient şi Occident, fraţi în această unică prezenţă a   tigrului, făcându-ne să  vedem până la stele pentru că “cerul este ornat cu ochi de tigru”. Fizicul şi metafizicul pentru a cânta victoria, în ciuda unei certe neîncrederi sau teamă generalizată d e tigru. Un cântec după alt cântec sau radiografie.” (Alfredo Perez Alencart). Publicat în OLC: 5/2015, 4, 5/2016, 1/2017. Cărţi în colecţia “Bibliotheca Universalis”: Tigrul (2015).